DESTIN ÎN ROGVAIV

 Mi-am asumat

și

frunzele pierdute

ale

toamnei

și

mugurii

piloții

de

încercare

ai

primăverii

celelalte

anotimpuri

să

se

descurce

singure

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

ILUZIE ÎNCREMENITĂ

 Urmăresc din poem

trezirea muntelui

piatră

izbucnind

din 

piatră

cuvânt

pe

cuvânt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ODĂ CU BACOVIA

 În căutarea paradisului pierdut

Bacovia se mută dintr-o carte în alta

ultimul vers de toamnă rătăcește

printre frunze și ridurile de pe fruntea poetului

numai eu scriu să mă deștept degeaba

nimeni nu mai este liber

sfârșitul continuă

Costel Zăgan

ÎNCOTRO TOTUȘI

 Liber

ca o lacrimă de mamă

liber

ca o lacrimă de copil

liber

ca o lacrimă a pustiului

din

mine

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

CĂP/TUȘE VARIABILE

 Infracțiunea de-a fi poet

sau infracțiunea de-a fi îndrăgostit

sau infracțiunea de-a scrie

sau infracțiunea de-a iubi pur și simplu

sau infracțiunea de-a citi

sau infracțiunea de-a cita pe unul sau pe altul

sau infracțiunea de-a comenta

sau infracțiunea de-a face ochii mai mari decât istoria contemporană

sau infracțiunea de-a tăcea despre toți și despre toate

în fine infracțiunea de a-ți pune cătușele pe raftul bibliotecii lângă pana de scris 

rimă 

pardon

viață involuntară

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 ODĂ

Lumea o ia de la capăt

c-un scâncet

c-un hohot

- Costel Zăgan, Ode gingașe