TREBUIE

0.

Să ne apărăm de îngeri, nu de oameni!

1.

Să ne protejăm de păsările cerului, nu de oamenii pământului!

2.

 Să urâm, nu să iubim!

3.

Să tăcem, nu să vorbim!

4.

Să scriem, nu să citim!

5.

Să ne rugăm! Apoi, restul!

6.

Să citim, nu să scriem!

7.

Să!

.

.

.

Costel Zăgan

 

 ***În ce lună-i destinul meu? Răspunsu-i următoarea întrebare? Să răspundă Dumnezeu: Dacă n-are căutare!

Costel Zăgan

 ***Pentru că viața-i urgența numărul 1, nu trebuie să ne grăbim niciodată!

                              Costel Zăgan

SCRIIND MI-AU CRESCUT ARIPILE

 Versurile despre labirint

sunt pline de capcane

scriu

și

mă îndepărtez

de

margine

scriu

și

mă apropii

de

centru

în urma mea

zăngănesc

semnele de punctuație

ale

aripilor

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005

DESTIN ÎN ROGVAIV

 Mi-am asumat

și

frunzele pierdute

ale

toamnei

și

mugurii

piloții

de

încercare

ai

primăverii

celelalte

anotimpuri

să

se

descurce

singure

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

MUZICĂ TROTINETE ȘI FOTE

Când vioara scoate muzica afară

trotineta aleargă printre note

cenușa a fost odată foc și pară

și-acum eu sunt Don Quijote

Trotineta aleargă printre note

o trompetă ridică satul la cer

poetul plătește în versuri cote

unui Dumnezeu tot mai sever

O trompetă ridică satul la cer

cenușa a fost odată foc și pară

sus numai păsări și stele nu pier

când vioara scoate muzica afară

Trotineta aleargă printre note

unele fete au cămăși altele fote

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

GAGAMIȚĂ ȘI CULTURA

 Bă țineți-vă acasă gura

Costel Zăgan, Universuri paralele