Erezia lui Bacovia

Publicat de Costel Zăgan, 4 martie 2015

Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă
noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă
îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud
ningând aud cerul viscolind nu-s
singur
şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm
în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte
şi până mâine dimineaţă am să mă
zbat precum un peşte
Şi nervii iernii-au îngheţat
iubito chiar la noi în pat

(Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II)

LOCUIESC ÎN OGLINDĂ SAU EREZIA EULUI BINE TEMPERAT

O maimuţă o pasăre şi utopia de serviciu au încins o horă

Taman pe tapşanul din faţa sufletului

Dacă nu v-aţi dat seama priviţi în prima oglindă

N-aveţi cum să vă înşelaţi

Acolo vă puteţi întâlni şi cu cele mai cunoscute fantome ale mele

Ultima e o lacrimă cât Universul

Azi mă mulţumesc totuşi c-un colţ de pâine slabiluminat

Mănânc şi dansăm

Eu maimuţa şi pasărea

Costel Zăgan