În căutarea paradisului pierdut
Bacovia se mută dintr-o carte în alta
ultimul vers de toamnă rătăcește
printre frunze și ridurile de pe fruntea poetului
numai eu scriu să mă deștept degeaba
nimeni nu mai este liber
sfârșitul continuă
Costel Zăgan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
TREBUIE
0. Să ne apărăm de îngeri, nu de oameni! 1. Să ne protejăm de păsările cerului, nu de oamenii pământului! 2. Să urâm, nu să iubim ! 3. Să t...
-
.jpg)
Urmăresc din poem trezirea muntelui piatră izbucnind din piatră cuvânt pe cuvânt Costel Zăgan, ODE GINGAȘE -
Cică asta-i norma cotidiană a poetului firmamentul ori după caz stratul cu sârmă ghimpată de la piept mugur de fier lângă mugur de fier st...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu