ILUZIE ÎNCREMENITĂ

 Urmăresc din poem

trezirea muntelui

piatră

izbucnind

din 

piatră

cuvânt

pe

cuvânt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

DRUMUL ALB

 Cerul leapădă ninsoarea

leapădă doar nestemate

Dumnezeu iartă cărarea

unde se înfundă toate

Leapădă doar nestemate

le plătesc însă visând

cine vrea și cine poate

se vor întâlni în gând

Le plătesc însă visând

Dumnezeu iartă cărarea

dispărută în cuvânt

cerul leapădă ninsoarea

Leapădă doar nestemate

gândul alb inimi curate

Costel Zăgan, CEZ(EISME) II

 Adevărul supără: pe toată lumea!

Costel Zăgan

 Timpul ne poartă pe unde vrea.

Costel Zăgan, Inventeme

EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE

 Cică asta-i norma cotidiană a poetului firmamentul

ori după caz stratul cu sârmă ghimpată de la piept

mugur de fier lângă mugur de fier 

steaua cea mai pitică lângă 

supernova cea mai sexy

muze ce pendulează brownian

între

infinitul cel mare

și

infinitul de la degetul cel mic

libertate șerpuind

iar

și

iar

în

închisoarea cea de toate zilele

a

trupului

o

Doamne

unde-i ieșirea

din

această 

lume

de legat

COSTEL ZĂGAN, LITERELE IERNII NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2025

A VENIT BACOVIA

 E Bacovia fără un sfert

în loc de rugăciune

îngenunchez

și

recit

Lacustră

ploaia repetă monoton

amin

mă ridic

în jur

persistă Bacovia

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005

ODĂ CU BACOVIA

 În căutarea paradisului pierdut

Bacovia se mută dintr-o carte în alta

ultimul vers de toamnă rătăcește

printre frunze și ridurile de pe fruntea poetului

numai eu scriu să mă deștept degeaba

nimeni nu mai este liber

sfârșitul continuă

Costel Zăgan