Timpul ne poartă pe unde vrea.

Costel Zăgan, Inventeme

EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE

 Cică asta-i norma cotidiană a poetului firmamentul

ori după caz stratul cu sârmă ghimpată de la piept

mugur de fier lângă mugur de fier 

steaua cea mai pitică lângă 

supernova cea mai sexy

muze ce pendulează brownian

între

infinitul cel mare

și

infinitul de la degetul cel mic

libertate șerpuind

iar

și

iar

în

închisoarea cea de toate zilele

a

trupului

o

Doamne

unde-i ieșirea

din

această 

lume

de legat

COSTEL ZĂGAN, LITERELE IERNII NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2025

A VENIT BACOVIA

 E Bacovia fără un sfert

în loc de rugăciune

îngenunchez

și

recit

Lacustră

ploaia repetă monoton

amin

mă ridic

în jur

persistă Bacovia

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005

ODĂ CU BACOVIA

 În căutarea paradisului pierdut

Bacovia se mută dintr-o carte în alta

ultimul vers de toamnă rătăcește

printre frunze și ridurile de pe fruntea poetului

numai eu scriu să mă deștept degeaba

nimeni nu mai este liber

sfârșitul continuă

Costel Zăgan

COSTEL ZĂGAN

 Cartea-i modelul meu.

EXERCIȚII DE MELANCOLIE

 Am  toamna-n buzunare

îi duc frunzele pe limbă

scriu poeme dac-o doare

în tăcere cine-o schimbă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

Erezia lui Bacovia

Publicat de Costel Zăgan, 4 martie 2015

Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă
noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă
îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud
ningând aud cerul viscolind nu-s
singur
şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm
în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte
şi până mâine dimineaţă am să mă
zbat precum un peşte
Şi nervii iernii-au îngheţat
iubito chiar la noi în pat

(Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II)