A VENIT BACOVIA

 E Bacovia fără un sfert

în loc de rugăciune

îngenunchez

și

recit

Lacustră

ploaia repetă monoton

amin

mă ridic

în jur

persistă Bacovia

COSTEL ZĂGAN, HIPERBOLE BLITZ, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2005

ODĂ CU BACOVIA

 În căutarea paradisului pierdut

Bacovia se mută dintr-o carte în alta

ultimul vers de toamnă rătăcește

printre frunze și ridurile de pe fruntea poetului

numai eu scriu să mă deștept degeaba

nimeni nu mai este liber

sfârșitul continuă

Costel Zăgan

COSTEL ZĂGAN

 Cartea-i modelul meu.

EXERCIȚII DE MELANCOLIE

 Am  toamna-n buzunare

îi duc frunzele pe limbă

scriu poeme dac-o doare

în tăcere cine-o schimbă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

 

Erezia lui Bacovia

Publicat de Costel Zăgan, 4 martie 2015

Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă
noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă
îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud
ningând aud cerul viscolind nu-s
singur
şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm
în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte
şi până mâine dimineaţă am să mă
zbat precum un peşte
Şi nervii iernii-au îngheţat
iubito chiar la noi în pat

(Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II)

 După ploaie, florile-mi spun totul despre frumusețe.

Costel Zăgan, Inventeme

PLOUĂ

 - Bine-ai (re)venit, Domnule Bacovia!

Costel Zăgan, Toamna dintre cuvinte