Doamnelor şi domnilor
nu-i nicio noutate
Se poate trăi
şi fără Eminescu
şi fără Creangă
fără Caragiale însă
viaţa
pur şi simplu
n-are niciun sens
Nu mai vorbesc
de
Bacovia
Arghezi
Blaga
Barbu
Sau
pleiada
celor care respirau prin poezie
Labiş
Nichita
Sorescu
Tomozei
Ursachi
Romanescu
Păunescu
Totuşi
nu-mi pasă
de
nimicurile
voastre
capitale
Mănânc
şi
vă suflu
totul
c-un
haiku
poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2018)
Te-atacă decembre
zâmbeşte-i un pic
simt luna în membre
dar noapte nimic
Zâmbeşte-i un pic
ce vară de gheaţă
de nori un pitic
destinul şi-agaţă
Ce vară de gheaţă
simt luna în membre
schimbarea la faţă
m-atacă decembre
Zâmbeşte-i un pic
ce brumă mai zic
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 august 2018)
Tândală: Îţi place Bacovia, Păcală?
Păcală: Când plouă, cred că Dumnezeu... nu recită poezii!
Tândală: Dar ce face?
Păcală: Face schimb de lacrimi cu pământul!
Tândală:!?
Păcală: Nu ştiai: Cerul este lacrima pământului!
replici din Braşovisme de Costel Zăgan (20 iulie 2000)
Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur
numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o sticlă de şampanie se agită
copacii au la gât felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul şi moartea se ridică-n picioare
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011
Atât plopii pentru azil În rest ceilalţi
copaci să-şi descarce frunzele de pe
internet După nevoi şi anotimp Un
hoit un corb un câmp minat cu mu
şeţel şi iarbă zăpada şi eu corbul
lui Bacovia zburând de la un
cuvânt la altul Luna galbena
serenadă a nopţii abia se-a
ude Ecou somnambul
de romanţă
poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (5 august 2018)
Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
şi dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ţi sară muştarul
Şi mână şi iarna spre sobă
copacii să-ţi bată în geam
să dea cea din urmă probă
şi iar să tragă ziua în ham
Ascultă toţi lupii cum urlă
şi lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare
Iată căldură mă ţine în ger
de dragoste iarăşi m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând
Şi Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă
Şi altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos şi în suflet
şi-un înger c-o floare în geam
să ardă în lume ce-i putred
poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 noiembrie 2018)
A
0. Să ne apărăm de îngeri, nu de oameni! 1. Să ne protejăm de păsările cerului, nu de oamenii pământului! 2. Să urâm, nu să iubim ! 3. Să t...
.jpg)
