Fiul plumbului
Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur
numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o sticlă de şampanie se agită
copacii au la gât felinare
violet lacrimi paradisul ca dinamită
trece poetul şi moartea se ridică-n picioare
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu