Despre poezie

Creatinină

Trăiesc
la nivelul
unei propoziţii
numai
în week-end
ies
în frază
să-mi recit
ultima poezie
ultima infracţiune
ca şi cum
aş fi comis
un psalm
sardonic

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2021)

ORI-ORI

 Patria nu-i o capcană

patria e un destin

nu se cere de pomană

dați-mi patria puțin

Patria e un destin

patria nu are leac

pentru ea de suferim

înviem o dată-n veac

Patria nu are leac

nu se cere de pomană

și bogat e cel sărac

patria nu-i o capcană

Patria e un destin

mioriță și pelin

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

SURÂSUL ZILEI

Trandafirul parcă întreabă

azi unde ți-e surâsul poete

îngeri chicotesc prin iarbă

zboară taman pe-ndelete

Unde ți-e surâsul azi poete

răstoarnă cerul în cuvinte

imaginația-i plecată la fete

de-a hoarța mergi-nainte

Răstoarnă cerul în cuvinte

îngeri chicotesc prin iarbă

în grădină totul e fierbinte

trandafirul parcă întreabă

Unde ți-e surâsul azi poete

numai plecat să se desfete

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

APOCALIPSA LA POST RESTANT

 Negustorii timpului pierdut

negustorii n-au răgaz

pierd ce n-au avut

să ajungă până azi

Negustorii n-au răgaz

negustorii n-au popas

nu au timp ce necaz

pentru viață un ceas

Negustorii n-au popas

pierd ce n-au avut

Apocalipsa le-a rămas

negustorii timpului pierdut

Negustorii n-au răgaz

pentr-o carte și un praz

Costel Zăgan, CEZEISME II

CARTE POȘTALĂ

 CARTE POŞTALĂ

Doamne

Lasă-mă

să-Ţi văd

ochii

Numai

ochii

Cu care

ai văzut

totul

Înainte

de-a

fi

Costel Zăgan, CĂRŢILE POŞTALE ALE MELANCOLIEI

CĂP/TUȘE VARIABILE

 Infracțiunea de-a fi poet

sau infracțiunea de-a fi îndrăgostit

sau infracțiunea de-a scrie

sau infracțiunea de-a iubi pur și simplu

sau infracțiunea de-a citi

sau infracțiunea de-a cita pe unul sau pe altul

sau infracțiunea de-a comenta

sau infracțiunea de-a face ochii mai mari decât istoria contemporană

sau infracțiunea de-a tăcea despre toți și despre toate

în fine infracțiunea de a-ți pune cătușele pe raftul bibliotecii lângă pana de scris 

rimă 

pardon

viață involuntară

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 

Hora Unirii-n doi

Hai iubito şi dă-mi mâna

mâna ta ca o vioară

să traduc iarăşi româna

într-un susur de izvoară

Mâna ta ca o vioară

pare vers de Alecsandri

mângâind iar mă omoară

într-un veac fără Dridri

Pare vers de Alecsandri

nu traduc iarăşi româna

nici pe-a fi în a nu fi

hai iubito şi dă-mi mâna

Mâna ta ca o vioară

îmi răstoarnă munţii iară

(din vol. Cezeime II)

Clarobscur de Dacia

Pe câmpia geto-dacă

n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească

n-are cine să vorbească

Au au ce vreme-amară

au fugit munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie

ceea ce nu-mi place mie

Că nu-I deal ci e genune

ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace

tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga

fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară

de pe crucea socială

Şi aşa pre el urmându-l

izbăvească-ne cuvântul

(din vol. Poeme infracţionale, 1995)