DESTIN ÎN ROGVAIV

 Mi-am asumat

și

frunzele pierdute

ale

toamnei

și

mugurii

piloții

de

încercare

ai

primăverii

celelalte

anotimpuri

să

se

descurce

singure

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

MUZICĂ TROTINETE ȘI FOTE

Când vioara scoate muzica afară

trotineta aleargă printre note

cenușa a fost odată foc și pară

și-acum eu sunt Don Quijote

Trotineta aleargă printre note

o trompetă ridică satul la cer

poetul plătește în versuri cote

unui Dumnezeu tot mai sever

O trompetă ridică satul la cer

cenușa a fost odată foc și pară

sus numai păsări și stele nu pier

când vioara scoate muzica afară

Trotineta aleargă printre note

unele fete au cămăși altele fote

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

GAGAMIȚĂ ȘI CULTURA

 Bă țineți-vă acasă gura

Costel Zăgan, Universuri paralele

EMINESCU

 poezia

sângerează

în

metru

antic

Costel Zăgan

ILUZIE ÎNCREMENITĂ

 Urmăresc din poem

trezirea muntelui

piatră

izbucnind

din 

piatră

cuvânt

pe

cuvânt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

DRUMUL ALB

 Cerul leapădă ninsoarea

leapădă doar nestemate

Dumnezeu iartă cărarea

unde se înfundă toate

Leapădă doar nestemate

le plătesc însă visând

cine vrea și cine poate

se vor întâlni în gând

Le plătesc însă visând

Dumnezeu iartă cărarea

dispărută în cuvânt

cerul leapădă ninsoarea

Leapădă doar nestemate

gândul alb inimi curate

Costel Zăgan, CEZ(EISME) II

 Adevărul supără: pe toată lumea!

Costel Zăgan