Pagină peticită cu versuri inoxidabile.
Costel Zăgan
ODĂ CU BACOVIA
În căutarea paradisului pierdut Bacovia se mută dintr-o carte în alta ultimul vers de toamnă rătăcește printre frunze și ridurile de pe fruntea poetului numai eu scriu să mă deștept degeaba nimeni nu mai este liber sfârșitul continuă Costel Zăgan
Comentarii
Trimiteți un comentariu